Evit să-mi memorez părinți, pe mamă,
Refuz să-mi calculez anii rămași.
Îmi neg greșeli, trecute la urmași...
Nu vreau să calculez nici tragedie, dramă!

Tot mă opun la pierderea de zile,
Spun nu ispitei din conveniență.
Sunt îndărătnic, cred în existență...
Nu vreau să mor, visez; ”Ce faci copile?”!

Dau înapoi, când nu dețin promisul,
Întorc cuvântul, pedepsit degeaba.
Nu mai răspund, de vina nu mi-e treaba...
Nu cred că bun, îmi câștig paradisul!

Mă plâng la amintiri despre părinți,
Nu știu de ce-mi rămâne așa puțin.
Nici vorbă, pe copii, din zbor să țin...
Nu fac vreun rău, chiar de cu rău mă minți, alinți.

Nu mă dezbrac de simțuri, caracter,
M-opun să-mi risipesc sămânța-miez.
Elimin aroganța-n propriu crez...
Neg că-n pământ o zi... voi fi pe cer!

Expir, excret, de mult din mine, aspirații...
Mă încăpățânez, vital, printre negații!!!
11.02.2013