probabil voi umbla și azi
gol pe dinăuntru
întredeschis atât cât să stârnesc mirarea

n-am lăsat niciodată mâini profane
să mă dezbrace de mine
înfășurat în totalitate în piei de șarpe
caut focul din ochii tăi de femeie
prin care să-mi ard insomniile

sufletu-mi se hrănește mai mult din afară
îmi ia tăcerile risipite haotic
și le împrăștie în inimă

probabil voi chema și azi
din amintiri
o haită de gânduri
să-mi sfâșie
pleura