și
ai depărtat gratiile
dar ai oprit orologiul cuvântului
de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai secunda încă în lesă
mângâindu-l
cu degetul inimii care număra respirația
precum un șirag de mătănii
aprinse
abia ținute pe buze
stătea să sară
și
aerul care-l strângea în brațe nu ducea spre mine nu era bun
ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie
lacrima ta oarbă
și fără adăpost
nu-și găsea ciorapii simțea
cum te sufocă
strigai cu toate gândurile apporte
si fiara te iubesc
stătea să sară la mine

palmele cu care ai mirosit
prada
și-au înfipt incisivii în toate cuvintele pe care le-aș fi putut spune și marinari
or să le-aducă pontoanele
și or să scape țigara
călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit
acum
ca și de fiecare dată