Sunt inefabil doi pe stradă orișiunde;
palpabilul văzut, uitat din când în când
de mine însumi, ce-s nebănuit... și-o plasmă, gând
ce câteodată singur nu mă pot pătrunde!

Eteru-ar fi condens de atâtea neființe
cotrobăind nedeslușit, se baladând tăceri,
se îmbinând în neștiut exitusuri de cereberi,
ce emană nanonimice presimxistențe...

... unde se pierd subliminalele-n pierduta sursă
și pot fi ordonate în vreo zi, le relocând
să ne-ntrebăm ce nu credem; pe spirit, de la mort, trecând!
Atunci mă voi reîntregi; ce-am fost atom, voi fi ideea cursă...
11.02.2013