în pielea întinsă până în alfa centauri
în nervii răsuciți după gât ca o funie la par
în oasele care nu sunt pe gustul pământului, darămite al morții
în neputința de a zbura chiar și cu aripi
în apele tulburi din care izvorăsc lumini sticloase
în cețuri atât de adânci încât le-ai bănui definitive
în celulele pe cont propriu războindu-se cu zeii
în cotidianitatea unei lehamite dusă până la virtute
în foamea de o altă foame – unde foamea are plural
în copilăria unui sughiț privind Creatorul cu neștiută spaimă
în fine
vino... și apoi cere-mi să fiu politicos cu tine, cu acel tine al oglinzilor în care
înșiruirea aceasta aici este arătată cu degetul ascuțit ca un bisturiu
nu vii, știam, vrei să fii rama, vrei să fii alesul, tu parul, eu paria