Intern e ce-i în mine
Dar nu profund amalgamat
Ci el și sângele din vine
Pe care-l încălzesc neîncetat.
Absorb tot ce-i condescendent
Cu bune, rele sau amestecate
Dar mă feresc de a gândi latent
Că el simbolul din interior e dat deoparte.
Aleargă gânduri seculare
Prin mintea mea oprită-n drum
Nu mai e chip s-o ia la vale
Nici limpezimea clipei de acum.
Crisparea e sedusă de neant
Iar el simboldul rătăcirii e aproape
În mine totul e halucinant
Când el simbolul s-a pierut pe ploape.
Absorbția totală mă adună
Din el neantul universului pierdut
Am suflet și am minte bună
Dar și credință am neîntrerupt.