în noapte, luna, cântec de lumină
de nori stătea s-o pască vârcolacii
iar Cerul se spăla pe mâini de vină
și împletea de-nmormântat colacii
și dimineața stă încet să vină
să împletească-n feerii colacii
în noapte, luna, cântec de lumină
de zori stătea s-o pască vârcolacii
tu vii pe chip în frăgezândă mină
eu înapoi dau pasul precum racii
deși-n argint sunt îmbrăcați ortacii
căci încă-i, într-a sufletelor mină,
în noapte, luna, cântec de lumină