afară-i zloată, timp de-ncarcerare
în fusta ta cea lungă, cenușie
și biblic torn în capul meu leșie
divina-ți umbră trece-n clipe rare


la colț de stradă stau în grea cerșie
și-s ocupat adesea-n munci agrare
duium de gânduri poart-a mea spinare
și nu sunt gânduri de copilărie


pereții patru în a mea odaie
mă-nchid în spațiu parcă decupat,
îmbrac de sărbătoare-a vieții straie


în dimineți, de rouă sunt pătat
acea amestecându-se cu ploaie
las toate baltă și tu-mi vii în pat