Prin magia cuvintelor
ai oprit timpul
și lumea mea a devenit atăt de frumoasă...
acele senzații ce țin locul instrumentului,
amețitoarele unde la rândul lor,
mă înconjoară,
dulce, melodios, corpul și mintea mea
se dilată
de senzațiile minunate
din această noapte.
Prin magia cuvintelor
mi-am căștigat o inimă a mea
potolind setea acelor suspine
daruindu-ți dragostea mea;

îmi amintesc că-n cele din urmă
ne-am cuibărit unul în brațele celuilalt
devenind pe perete o singură umbră,
simțindu-ne precum vocea unui psalt.
Trecând cu mâna prin fața ta,
am deschis cămașa, atingându-ți pielea,
sarutându-ți treptat coasta
să-ți simt mirosul de acadea.
Conștient de dorința mea
și reținut de multe porți,
am să suspin adesea,
precum literele din carți.

Un miros deosebit de culoare
arde și astazi sub un tainic soare,
și voi fi ca și-n prefață,
doar un muritor în ceață,
dansând pe o melodie redată,
schițând o notă de altădată.