acolo unde pe măsură ce îmbătrânim
nefericirea ne înțeapă tot mai des în piepturi
acolo,între cearcănele sufletului
sub sârmoasa iarbă a regretelor
zac toate cuvintele pe care nu am avut curajul să ni le rostim
ca niște copii morți la naștere

amintirea lor ne suprimă înălțarea
amintirea țipătului lor ne asurzește
orice vis, orice destin, orice vocație

acolo, fix în locul acela
singurătatea își înfige adesea cârligul în noi
balansându-ne viețile deasupra unei mări de acidă incertitudine
folosindu-ne visele moarte pe post de scripete

acolo totul este o rumoare
despre ceea ce am fi putut
să devenim