nu, noi nu eram de față atunci la prima întâlnire
când iunie venise cu cireșe dulci
în coșuri împletite din nuiele
dorurile noastre căutându-se ani ere constelații
complotaseră să ne facă o mică surpriză

nu, nu noi ne țineam de mână și dansam
miraculoasa pasăre a unui suflet unic
în sfârșit refăcut, beat în plinătatea lui
făcea rotocoale fantastice sonda orizontul

nu, nu noi ne spuneam cuvintele acelea
pe care mai apoi alții le-au luat cu acordul nostru
și le-au pus în cele mai frumoase declarații de iubire
... ci poemul mare și albastru cât să umple tot cerul
să-l redăruiască lui însuși – ofrandă fără preț

nu, nu noi ne inventasem sentimentele
ele sentimentele aveau să ne inventeze de atunci pe noi