când s-a întors pe spate în patul de spital
mama și-a dat seama că poate să vadă cerul
prin toate cele șapte tavane aflate deasupra

atunci am ieșit cu toții afară
ne-am pierdut pe puntea atașată de visurile ei
nu a mai știut nimic de noi
de branhiile care ne-au apărut

doar lumânarea mai pâlpâie uneori fără să fie vânt
afară sau în mine
zic atunci că este semn
și înot mai departe cât mai departe
de cruce