tu ai puterea de a opri inimile cu un simplu gest al mîinii
ca un polițist ce blochează circulația în intersecție
ploile își amînă căderea și vîntul prin arbori
are ceva din muzica lui mahler

dar la ce-ți folosesc toate astea dacă pînă și tu te temi
& inima ta bate cu frică de parcă ai fi vie
singura scăpată cu viață după bătălie
cînd învingătorii taie scalpuri / scot dinți pe post de trofee

tu te apropii de flori în momentele de neliniște și frica ta
se răspîndește în aer ca un virus ce-i face pe oameni să înnebunească
îți lipești buzele uscate de tăcere pe o fotografie veche
îngălbenită speri ca fetița să învie să pășească afară din poză

cine o vede simte o palmă rece pe inimă
și dintr-o dată i se face somn greu
vîntul șerpuiește pe sub frunzele uscate și le fură culoarea

din cer curge frigul pe sfori subțiri de apă
un cîine așteaptă de ani întregi la marginea pădurii
fetița să se întoarcă