A mai trecut o noapte fără lună
A mai trecut o zi fără lumină
A mai trecut un an printre ninsori
A mai trecut un veac de închisori.

E vremea să ne tragem de sub lună
La un liman de noapte bună
Să ne’ntâlnim cu îngeri păzitori
Peste ce – este și ce – nu – e zâmbitori.

Un veac amestecat cu rău și bine
Și la vedere și-n străfund de mine
Un veac ce s-a golit umplându-l
Ce fără timp și fără loc plângându-l.

Nu mai încape veac fără lumină
În lumea ce se naște și dezbină
E timpul ca să mergem după soare
Prin tot ce încă-n noi mai doare.