Am încercat să-ți curăț plămânii de mâzga femeilor pe care le-ai tras pe nas
Cu tot felul de substanțe, mângâieri și alte subterfugii, dar ele stau așa
Ca un strat de mușchi pe scoarța unui copac, de câte ori te privesc
Văd cum ceva cleios, unsuros, îți roade pielea și rămân locuri cu bube
Nu pot ajunge la tine, ele stau pe tine așa ca un strat de alge pe pietrele
De la mare, cât aș încerca să intru picioarele îmi alunecă și cad la mal
Am încercat să-ți curăț plămânii de mâzga femeilor pe care le-ai tras pe nas
Cu tot felul de poeme, mărgele și alte remedii, dar ele stau așa
Ca pelicula de mucegai pe pâine, încet, încet, îți cuprinde miezul
Dimineața pe tine e pâclă, zăpușeală, o atmosferă înăbușitoare
Nu știu cine sau ce va mai aduce lumina pe acest corp noros
Am încercat să-ți curăț plămânii de mâzga femeilor pe care le-ai tras pe nas
Cu tot felul de incantații, sâni goi, dar ele stau pe tine ca sufletele
Deasupra mormintelor, ca un praf de mătase care se aruncă peste
Pereții proaspăt zugrăviți, tu ești culcuș pentru animale părăsite
Fâșie de pământ biblic, pânză de înfășurat oboseala, tristețea
Cu tine nici Dumnezeu nu se pune, șapte zile e prea puțin să fac curat
Dă-mi mai mult, dă-mi locul liber din așternutul tău