se moare în rândul întâi
fără bilet tranșant elitist
trebuie să ai vocație boemă
de artist
și un tramvai numit dorință

două rânduri la stânga se iubește freudian
cu refulări sau erotism extrasenzorial /șapte mirese
pentru șapte frați/
sunt haite de câini în oraș necastrați

la dreapta semaforizează existența (de)ontologic
i s-a prins tocul de 15 cm în asfalt
câte centuri să mai port obedientă perdant

ultimul rând este ca o stație bezmetică
acolo se aprind sporadic luminile
(și) când te naști cauți lanterna
bâjbâind în abis /chit labirintic/
din somnul lunii curge bezna



totul începe în primul rând din ratare
iubirea nu are plasă protectoare doar trapez
fumează-ți iluziile fă vrăji te îmbată
mai iubește o dată și-nc-o dată

ca la Stalingrad
cu ninsoarea în față
prizonierul crimeii albe pe viață