6 ore 43 de minute și 7 secunde. atât a mai rămas.

obloane veștede se desprind și acoperă etanș
guri de metrou. de ferestre. de ochi. de cer.

ruginită, locomotiva descarcă aburi în perdele translucide

timpul coclește pe vârf de degete ambalate inestetic
în saci din nylon în care zac dinți mereu nesătui

ai fuma o țigară. ai citi o carte sau poate doar
te-ai duce la prima întâlnire. cu ea. acolo... în balconul suspendat

... în cutia cu scrisori niciodată desfăcute până la capăt. iluzoriu citite.

....în peticul pătat cu cerneala risipită cândva
din preaplinul silabelor portocalii neastâmpărate.

.... în căușul respirației adamice odihnind pe pântecele gurii ei
ca o rouă ce inundă livezile de meri sălbatici
când ultimul pescăruș face dâre de sânge în apa albă
și rodește lumini rebele în lămpi desuete de-nceput de veac...

știi însă că nu vei avea timp să termini:
de aceea doar îți imaginezi că vei fi făcut toate acestea
și te simți împlinit deși nu au mai rămas decât
6 ore 43 de minute și 7 secunde