... și poate că-ntr-o zi vom ști să plângem altfel, iar nu cu lacrimile-obișnuite
vom ști atunci că suntem fii ai învierii, nu ai morții
schimba-vom sângele din caldarâmuri grele-anoste în proaspăt
hristic rod nepervertit. iluminat în strigătele către cer.

... și poate că vom ști să râdem fără a fi vulgari, netoți sau superficiali
din stropii bucuriei noastre am inventa semințe. am breveta soluții
și-am locui neîntârziat mai sus... în cer

.... vom găsi poate între timp și-un mod decent de a ne contrazice,
de a ne despărți, de-a merge pân'la piață doar sau dincolo de-aici,
acolo unde toți-n aceeași haină ne vom recunoaște. același nume vom avea

să lansăm, deci, cuvinte-sentimente în eter. neefemere, multicolore, generoase
cu mâini de îngeri ce-și teleghidează fulgarine-vaporașe
pe pojghița răsfrântă în amintiri a lacului subit devenit râu


.... și poate vom redeveni copii...