când nu vei mai strânge între dinți
cuvintele ce se doresc a fi spuse
va crește un copac cu rod bun
la umbra lui îmi voi scălda coapsele
cu mirul fructelor răscoapte
între frunzele amuțite de dor

când vei învăța
la capătul dimineților mele
să lași
îngerii somnoroși să se joace
fără să-i sperii cu groapa de furnici
ba-i aici ba nu-i aici
voi fi prima femeie
care va păși cu tine peste astre

când vei înțelege
că ochii mei te văd
dincolo de pereții de carne
dezbracă-te
să pot atinge fluturele întemnițat între coaste
și poate
te voi lăsa să te zbați în pântecul meu
până te vei naște