Dacă viața
ar cârmi
înspre fericire
care să nu fie un simulacru
iar conținutul ei
să nu fie umplut cu falsitate și artificialitate
am înțelege
valoarea benefică a raiului
până atunci însă
trăim în purgatoriul
îndoielii, incertitudinii și angoaselor
iar frumosul și sublimul
nu fac parte din noi
fiind localizate în spații speciale
în care existența nu poate pătrunde

Fericirea
ar putea coexista cu suferința
însă este îndepărtată
de erori consecutive
de imperfecțiuni crase
și de obtuzități multiplicate

Nefericirea
este mai accesibilă
căci ea se hrănește cu gafe, decepții și invidii
non-valoarea ei este percepută mai acut
având similitudini cu simptomele maladive.

***

Acel ceva
vâscos și imund
prin care înaintăm
are mai multă mătreață
decât gânduri
și adună chiștoace
în loc de clipe

Orașul înconjurat
de plictis și de curve
ce-și expun
zonele erogene
ca pe niște bibelouri
are secreții
provenite din excrescențe
care îmbibă oamenii
cu scabros

Bărbații colecționează vagine
în loc de iubire
femeile se dăruie orișicui
ca și cum ar fuma o țigară
iar epidermele
se freacă una de alta
într-un ritual
ce pervertește simțurile.