S-au stins luminile, vrând parcă să nu-mi scriu amurgul.
Îmi pare rău, Crângași, eu am venit să treacă timpul,
Iar tu imi stropești drumul, plin de îngeri la volan,
C-o brunetă fiartă-n vicii, cu surâs dâmbovițean.

Îmi pare rău, Crângași, eu am venit să uit, să tac.
Spune-i te rog tipei cu număr de Dâmbovița să dea muzica mai încet.