E ca și cum m-ar fi întrebat de ce trăiesc dacă nu înțeleg
și eu m-aș fi supărat atunci prin halatul ei de baie
cu gândul la apa aia de ploaie ce vrea să fie apă de duș
că toate apele ar vrea să fie șterse de prosopul ei
de pe corpul ei
de pe zâmbetul ei. Mamă da' ce zâmbet are

Ea nu știa nici măcar că eu nu trăiesc
nu știu de unde avea impresia asta
Credea că dacă o iubesc implicit trăiesc
dar eu nu și nu.

N-a mai cunoscut-o nimeni de atunci de când cu halatul ei de baie
deși dădea impresia că poate fi cunoscută de toți
dar ea nu și nu
se ținea tare ca piatra iute ca săgeata aia din inimile de pe ziduri
știi de care vorbesc alea desenate de foști îndrăgostiți.

Și eu puteam să fiu un fost îndrăgostit dar nu știam
așa că rămâneam așa fără să înțeleg
și fără să trăiesc, culmea!

Și eu tot o iubesc. Mamă da' ce o mai iubesc
da' de data asta nu o mai cunosc și mi-e scârbă
că ea și-a luat alt halat
și se dă cu nu știu ce cremă după ce se spală
Păi ți se pare normal