Ei, caii soarelui veneau odată cu lumina
în câmpii chemați de anotimpurile calde,
să rodească bobul pământului.

Ierburi înverzite o să-i hrănească
și liberi vor purta semnele-n frunte,
nimeni nu va veni să-i prindă
ori să-i deoache mirându-se.

Nopți de strălucire ciudate vor fi
și zile călare pe un timp rotitor
ne vor trece pe sub ochi de nicăieri
ca un vas pe mări plutitor.

Căldura din izvor se simte cum urcă,
culoarea amară se îndulcește în seve
de nu mai știu pe unde pășesc dropiile
s-asculte cântecul ciocârliei.
Se împlinesc zodii coapte de liniște
și-n foame n-am să mai cad,
destulă-i pâinea și vinul ca lacrima,
sunt născut într-un ținut fermecat
în care și zmeii vin ca să fure.

După rod au început s-alerge
numai cei puși în capul mesei,
ceilalți se mulțumeau cu puțin.