Gânduri
La poale de stâncă, ce leagă cer cu pamânt,
Urc, fără a-mi da seama, furat de un gând.
Care-i motivul existenței, ori sensul viețuirii,
Ori de unde și când vine dorința pieirii?

Pe-o margine de munte,în Carpați departe,
Cu un picior pe țărnă și altul lângă moarte,
Încerc să meditez în larga ambianță.
Oare să-i dăm vieții astea vreo importanță?

Pe malul Mării Negre, in vreme de reflux,
Cu mâinile în apa, ce luce in apus,
Gândindu-ma la timp, că repede se scurge,
Că valul negru-al morții din urmă ne ajunge.

Cu trupul pe-o rocă sus pe faleză
Ma uit spre-orizont, adie a mării briză,
Profund îngândurat de-a lumii geneză
Și cât de rapidă-i a stingerii viteză ?


Stă-întreaga lume pe-o subțire membrană,
Fară a-și da seama că-i diafană,
Că-i doar o zona intermediară,
Dedesubt și deasupra,moarte ușoară.

Oare-ar trebui să prețuim soarta,norocul
De-a ne trăi pe Pământ sorocul?
Eu zic ca da,insă fiecare alege cum stie,
Doar să-și trăiască viața în armonie.