Oh...l'amour!
Ia-mă de mână, amurg,
plimbă-mă noaptea prin umbre
și prin toate privirile sumbre.
Aruncă-mă pe sub dune,
în dorințe nebune
dar bune,
fă-mă ficțiune,
îmbată-mă cu tinerețe
și ascunde luna,
cu blandețe, printre nori.
Nu vreau lumini.
Vreau mașini
mergând haotic prin oraș,
porții de vise la gramaj,
dansuri pe un continuu bruiaj.
Vreau să-mi ies din piele
pentru a mă putea lua în brațe.
Ia pasiunea, prefă-o în iubire
și apoi în uitare.
Zâmbește, noapte, zâmbește!
Uită-mă ca să mă uit.
Apoi ia-mă de mână tu, răsărit,
și renaște-mă în rouă.