Poezia este indubitabil mai vie decât toți oamenii și toate vietățiile la un loc.
Mai vie decât o cezariană proaspătă
din care suflul vieții stă să erupă.
Mai vie decât vița de vie cu a cărei sevă unii oameni
își dreg rănile sufletului.
Mai vie decât toate focurile văzute și nevăzute ale Universului.
O implozie de viață într-un bob de sare,
Minereul de uraniu lăuntric ce iradiază cu speranță
chiar și prin plumbul ,
chiar și într-un pumn lacrimi.
Atât de vie încât îi scânteiază chiar și morții în ochi.
Da.Poezia are ecou chiar și în lanurile întunericului.
Ea dă amintirilor celor dragi avânt în eternitate.
Ea însuflețește liniștea din cimitire.
Poezia este viața însăși,
Combustibilul motricității noastre
Instinctul de a iubi.
Poezia este atât de vie încât
Fiecare undă radio care se propagă prin trupurile noastre
E un vers!