De cât o roadere de prezent, o deteriorare,
n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?...
și a se prosti, așa, într-o derâdere infantilă,
nu ține oare spirit de-adăpat, ca la deșert cămilă...
”comme une jeunnesse
qui perde soi même sa propre adresse”
ține măcar la atâta, la ceva,
la o imagine măcar... ”Un bébé... la la”?!?
11.11.2013