după o idee de N.D.


De când într-o noapte
Ai căzut în mine
Și ai pus aripe
Albe unui gând,
Ca un fier îmi urlă
Sângele în vine
Să ating cu ochii
Trupul tău plăpând.

De atuncea noaptea
Pleoapele-mi apasă,
Parcă dinăuntru-mi
Soarele-a fost smuls,
Parcă-ncet prin tâmple
Viața o să-mi iasă
Și-inima-mi se culcă
Mută fără puls.

Buzele-ți deschise
Ce-au rostit otravă
Dulce-amăgitoare
Cresc în vis precum
Un vulcan; sărutul
Lor e ca o lavă
Ce-a lăsat din trupu-mi
Un mănunchi de scrum.

Bandă a lui Moebus
O să-mi fie calea
Pentru noaptea-n care
Tu ai fost a mea
Și prin întunerici
O să rog uitarea
Ca blestemul cărnii
Tale să mi-l ia!