Seara, care-mi dă impresia de sfârșit,
De pierdere, în neant rătăcire,
Un neasemuit de spaimă fior,
Când vin spre casă orb, prin întuneric,
Când părăsit de spiritele toate,
Întrezăres fereastra noastră mică,
De departe văd o lumină-n noapte,
Știu că mă-așteaptă pâinicile coapte,
Voi putea-nfrunta soarta inamică,
Trec toate pădurile fermecate,
Voi fi străbătut văzduhul himeric,
Voi ajunge acasă la tine-n prodvor,
E-ndeajuns a ta iubită privire,
Ca să-mi reamintesc, vag, de ce am trăit.