sărmană românie
ai fi vrut ca demonii să-și ceară iertare
românia n-a fost polonia
nici vorbă de solidaritate
postmortem morții se uită la vecinii din pădurea roșie
la chipul râzând al lui al -hallag
,,eu sunt adevărul’’
voi sunteți adevărul
pentru numele lui Iisus
toți demonii din birouri și din apele învolburate
să se plece
sărmană românie
cui mă lași tu pe mine
nimeni nu poate crește singur în spirit
precum buruiana în lanul de sfeclă roșie
zilnic umblu cu secera
moartea –i seceră pe ai mei
pe ai tăi îi seceră moartea
&
în fond moartea fără ideal e o mare lichea
dar cum se iartă lichelele înde ele sărutându-se
fără să facă măcar o cerere
aprobată nocturn indigo
aproape masonic
foarte târziu am înțeles
de ce bacovia a ales moartea violetă
în loc de moartea pe cruce
perspectiva lui giotto
explică suficient și necesar
fatalitatea iernii mușcând cu secunde reci
umbrele demonilor șo pe iarnă șo
pe cele patru elemente ale cosmosului lui anaximenes
tu erai iubita lui anaximenes
iubita lui anaximenes tu erai
fila din calendar a sfântului iustin popovici
singura mărturie despre care anaximenes a scris
să nu ne pierdem să nu pierim mai apoi