dar noaptea norii chimici urbani saltă
și flutură ca rochia ta pe vârtej
se dezgolesc pulpele coapsele plopilor
pâcla sufletelor intoxicate e muselina uzată
ce apără delicatese rezervate
cunoscătorilor de lună plină

pot să beau profilactic la fereastră
să mă tocmesc mut cu mine până am
destul întuneric până adoarme corpul sau
pot să aprind lumânări în ochiul ciclonului lent
pentru pentru pentru
și pentru edgar allan poe

teatrul umbrelor de femeie iese din fabrici
blindatul verde al salubrității încarcă muniție
câinele satanist trece cu altă pisică în dinți
niște plopi înghit negură și eliberează jazz
în scopuri care scapă înțelegerii celor vii

să nu uit să visez că suntem
noaptea în mare sub ceață îmbrăcați
să ne putem recunoaște tu tot brunetă
frumoasă ca vinul eu tot așa
cum mă știi doar mai departe de far să nu uit
să te-ntreb ce poți face într-un sac plin cu praf