Îmbrățișez ivirile din visul
Cu arătări și spaime de coșmar,
Iscat din funduri negre de Tartar
Și zugrăvesc doar sfinți în Paradisul

Cu șubrede zidiri din lut și var,
Deoarece oricum voi fi proscrisul
Pe care pasu-l duce spre abisul
Pândind la ceas de noapte, tutelar.

Și-n zori de zi se vor porni convoaie
De străluciri, de fauni și menade
Și când lumina vie va da roade
Sânge martir va curge în șiroaie,
Iar Sfântul Fiu pe cruce stă în ploaie,
Uitat de Tată, dezlegând șarade.