aduna-voi doar cuvinte
care taina știu a ține
și-îmbrăca-voi o tăcere
cu uitarea din morminte

m-or certa stele toate
că le-am luat odorul scump
geaba luna-n orice seară
cerne drumuri pe pământ

pomul din înțelepciune
frunzele își risipește
căci din moarte viu răsare
și viul o moarte crește

numai omul își îmbracă
amăgirile în vise
din nimicuri taine crește
în cuvintele prezise