a trecut și timpul ăsta de zici că nu-i al meu
tic tac păunescu și insula lui moartă
somnoroase cuvinte cu eminescu al vostru
eu tot bat perna asta să stea dreaptă în fața viselor mele
și ea mă tot bate pe umăr întrebând de ce eu
și tot vreau să o schimb dar cine doamne iartă-mă
mi-ar schimba-o

și ene tot bate la geam să-i dau lupta înapoi
dar făcliile lui paunescu îi tot țin calea
iar eu îl citesc că oricum nu am somn
și dacă-l aveam știam că nu-i al meu

până și somnu-i al tău
îi strigam sub balconul altuia
primind la schimb pașii grăbiți spre eclipsă
de parcă mi-ar fi fost dor de lipsa soarelui

aiurea oricum cu toți sâmburii ăștia bătrâni
nu mai știi cine întreabă și cine nu
și cine ești tu și cine ești eu
și când simți că ai pus ultimul pas
se rupe aceeași treaptă a celei de-a treia scrisori

și începe iar cu prima
salutări din eforie euforie ce să mai
noi suntem bine eu nu știu ce să zic
cu drag salutări și nu nu mai
dă-mi o speranță să pot înota
până la a te cere când nu mai ești a ta
sau a lui eminescu

după e oricum prea târziu oricum
culcă-te acum dar dă-mi visele înapoi
de ce am impresia că e târziu și pentru ele