clepsidra țese-n tine a timpului tăcere
o altă dimineață în tine e venindă
măsori lungimea vieții privindu-te-n oglindă,
ai mai albit oleacă și Luntrea te va cere

nu fabrici griji din asta, ești trăitor și-ajunge
cât pentr-o clipă-n care în veșnicii te scalzi
și nemurirea asta cu pas pe tălpi te unge
și în lingoarea vremii nu te îndemni să cazi

eu stau mai deoparte, din vreme să scot unt
la flacără de singur secunda-i în montură
și mă îmbăt cu mine, cu simplul fapt că sunt
din piatra cea virgină să scot în zori untură

bătrânul, grai de apă pe-aceste-n foi aflânduri
îmi joacă-n ochi din minte și mi se-abate-n gânduri