erai
atunci când mi-am luat un cal în schimbul unui loc de veci

moartea era plină de apă de ploaie
venea o moară
pe șira spinării treceau câmpii migratoare și fluturi inventau flori
iar pe cărare tremura cu luna despletită
pădurea
ca atunci
avea un braț de greieri iarba se înclina după ovalul coapsei tale
ca după un ecou
calul
ca și cum ar bătea ca o inimă numai ca o inimă
și auzeam culoarea ta albastră
cum pășea desculță peste pietre
și cum doreai să mai călătorești o dată cu mine
și încă o dată
precum o apă desprinsă de ploaie
precum o rază izbindu-se de lună
precum o vedere orbită de ochi
și totul era atât de adevărat ca atunci când nu era
adevărat

și moartea a închis o clipă ochii

atunci mi-am luat o altă tu în schimbul unui cal
și viața era plină de apă de ploaie
și locuri nelocuite