Sunt un șotron uitat de copii
în depozitul cu amintiri șterse
în dulapul cu dureri reprimate și iubire absentă
sunt jocul de-a v-ați ascunselea devorat
șiret de zeul rețelelor de socializare
și de muzele smartphone-urilor demonice
sunt o alergare pertinentă pe terenul
sportiv al tinerilor care-și mai aminteau
de rigorile lui țară țară vrem ostași
sunt firul invizibil care transmite
mesajul cuvântul metafora râsetele
și celelalte bucurii nemăsurate
în eternul hazliul joc al telefonului fără fir
sunt lacrima care spulberă praful
de pe terenul improvizat de fotbal cu bare
de lemn și portar scund și firav
sunt săgeata ascuțită de hârtie care străbate
distanțele spre inamicul terifiant
de fapt un vecin care fusese prins cu garda jos
în acea copilărească maimuțăreală a războiului.

Sunt un șotron șters de pe străduța
leneșă periferică provincială
și aștept o nouă generație de copii
bravi și inventivi să-mi curețe frunzele
rahatul de câine și urmele pașilor milenari
sunt un șotron și vreau să trăiesc.