Trăiam o-mpleticire a gândurilor.

Încercam o gestionare a mentalului,

separând imaginarul de problemele reale.

Minunile... niște vechi locatari ai sufletului,

rău platnici, refuzaseră toate utilitățile,

într-un război cu chiriașii lumești:

patimi, obsesii, curiozități și țigări.

Sufletul mi-e risipit, în nenumărați atomi,

proprii Pământului în continuă curgere,

ca un ecou înghețat al șoaptelor lui Dumnezeu,

auzite de suflet, când inima și mintea tac.

Trupul, ca o parte ce se vede din mine,

mă mai reține pe-aici...

sub pretențiile unui lumesc fermentat.



Voiam să-mi construiesc o zodie nouă

și-am apelat la prietenii mei numerologii.

Erau ocupați ca să ridice voalatele elogii,

da-n ei zburda o sete de reprofilare,

prinși de rutina celor zece cifre.

Iute descălecând de pe o întrebare,

pe ieșirea de incendiu au intrat la litere,

alcătuindu-mi un final de zicere:

„În infidelitatea general acceptată-n univers...

memoria păstrează doar faptele,

fără trăsăturile feței sau stările însoțitoare.

Faptele rămân mereu indiferente,

doar stările sufletești sunt hotărâtoare.

Aceleași neplăceri ies în condiții asemănătoare!

Cum ți-amintești viața... după un vin spumos!?

E important să reușești s-o povestești frumos!”