N-am mai auzit nimic despre iubire.
Într-un depozit militar pentru poeți...
am găsit o reprezentare a vieții,
în origami din hârtii ordinare,
prevestind întoarcerea viitorului.
Părțile nevăzute ale lunii
erau studiate din spatele soarelui;
eu însumi eram lider de pahar,
într-un sinod tihnit de ticăloși,
la o celebră cântare prin altar.
Ar fi trebuit să mă vezi!
De mine-ți povestisem puțin
și rar.
Auditul scurt
aducea toate acuzațiile:
praful, dezordinea,
făcea vrăji cu lacrimi,
reținuse mai multe zile
doar pentru ea, pe-un șevalet,
și-și tatuase 6 și 5 pe suflet,
plagiatul unei dimineți dificile.