horoscopul cunoașterii nu-mi este favorabil
schimbător (aleatoriu ar zice neavizatul)
precum vânturile nordice se izbește de mine
recompune metodic geometria lumii în piele ustură
apropierea de oameni
deschid ușa în mine fără procură
curaj de am cândva curând voi iscăli un soare
pâinea împărțită în silă are gust de arsenic
sau de miere fadă
strâng sub limbă veninul înstrăinării
spațiul pe care-l ocup se golește de sine
ca un taifun viscolește destinul
vertebrele eului prezintă simptome de artroză acută
echilibrul
e greu de ținut cu atâtea războaie
(cele interioare au grad de toxicitate crescut)
o mulțime de oameni las în urmă închiși
în temnițele cărnii (niciunul nu mi-a făcut proces
de rea intenție)

din instinct de conservare am defrișat memorii
și am plecat mai departe

cum știe a mucegăi timpul
uitat în firide (basmele încă mai au putere
magnetică)

dincolo de mine cine oare așteaptă