NAIV


În piatra asta nemișcată, ca-ntr-o pușcărie,
Atomii se agită, să iasă vor și-și macină păcatul,
Că au fugit din steaua care le-a fost regatul
Și-s pedepsiți acum de timp să stea fără chirie.

Unde mă uit văd energii mărunte, chinuite
Forme primare, ca robi închiși de soartă
Cu nemurirea așteptând, pândind o poartă
Spre alt contur din lumi încă nesiluite.

Tocmit de viață să îi joc tot rolul
Răzbat și eu naiv fugar prin vis afară
Să pierd ce-am adunat și mi-e povară
Și doar cu tine să îmi umplu golul.