Oameni care trag necontenit
Și oamnei care se apară cu peturi de plastic
Recurg drastic la măsuri infantile
În lupta oarbă cu dreptatea
Și realitatea și moartea
Și ce va să vie
Că așa se spune
Și nu cred în tot ce aud
Și mă ascund
Și mă lupt. Și cad. Și tremur
Și se trage de peste tot
Și se trage și se-mpinge
Și vrea să iasă din mine
O țin, o înghit,
Lovesc tare cu pumnul în stomac
Vomit, scuip, transpir
Și-mi curg și mucii ca un duș de clei
M-am afundat în noroi
M-am afundat în beton turnat
Strat de 1 m peste câmpie
Și oamenii trag unii în alții
Unii de alții
Și unii și alții
Iar eu amorțit cu petul de plastic
În mâna nici să respir nu pot
Și socot că e stresul
Și grija
Și faptul că-s habotnic în propiile-mi apucături