De când te cunosc îmi iau gândurile foc,
clipele arse-s pierdute-n așteptare,
carnea-mi tremură, se-nroșește-n dorințe,
mâinile caută ce nu-mi este dat,

inima se zbate între ce este și ce va fi.

Se joacă scenarii în fiecare zi,
izvoarele pornite-și unesc apele,
pașii mă poartă pe maluri cu fluturi

pe unde tu treci și nu se mai vede.

În mine se scutură crinii regali, albine le fură mirosul,
noaptea se va odihni-n tine ca-ntr-o peșteră.

Rădăcini de speranțe prind în trup areal deluros,
nervii își caută o liniște a lor, stau la pândă,
așteaptă momentul când florile leagă fruct
și umbra ta urcă pe trepte.

Pe când totul se va împlini cum se scrie,
poeme se vor naște din cuvinte alese
convingere topită-n credință.

În sufletul meu vor poposi
dimineți cu păsări cântătoare.