cum venea primăvara
cu brațele deschise de flori de nuntă
prevestitor
soarele într-o lumină de aur
vopsea un gând
îl trezea într-o ordine de dincolo de lucruri
știută la plecare
mâna mamei a sărutat
de respect
a bătut palma cu tatăl ca-ntre bărbați
tânăr în vestă sufletească
antiglonț și-a lăsat cuvintele
la vatră

tăcerea este un plan de apărare a teritorului
cu granițe nepăzite la scară cosmică
dincolo harta cu atâtea orașe
într-unul vei ajunge ca măsură de siguranță
neimportant numele

într-un cort de campanie la uniformă
cu părul strâns sub caschetă
și arma la ochi
îl aștepta trăgând
în piept fumul de lumânare

cine și-l mai amintește

lumea din sat se întreabă
de ce a căutat el moartea tocmai acolo
când și pe la noi sunt fete frumoase