nu știu să fac dragoste
buzele mele plimbă de-a lungul nodurilor lunare
a humei predestinate
istoria somnambulă a lumii
atât de mulți ochi
ți-au crescut de la ultima noapte
în care ne-am încumetat să ne dezbrăcăm unul altuia
cunoașterea
zboruri descărcate prin ploi de ruguri în piele
pasărea misterului
eliberează elipsele cosmice îmbrățișarea transcede
erupțiile cărnii lichide
scufund miracolul în inimă
unica
inspir profund universul ce evadează din tine
deschid gura genunii
primești absorbi lacom alchimizări neștiute
mai mult adânc mai înalt mă respiri
setea explodează în pori

încleștarea amorului luase prizoniere câteva stele violete

culegeam boabe de voluptate
din pliurile însetărilor noastre atavice și
cântam fără să dezghioc sunetele din degete
(manifestau o inteligență aparte
singulară)

te reinventezi adam pe fiecare sinusoidă a veșniciei
stoic
mobilezi biblioteca vie a trupului
aduci în vitrină o evă în contratimp perpetuu
dansul începe respirația luminii
în filtru de doi
ea răsucește în șold misterul
piruetă numai de ea știută
vârtejul hipnotic îți scoate spațiul din oase
și te-aruncă în tine

visuri diferite ard în cearcăn insomniile

ne iubim în faliile dintre pupile
desfac semințele unui tărâm nou în fiecare atingere
fiorii înțelegerii se adună în podul palmei
maci sângerii circumscriu spațiul sacru al inimii
supernove
flutură năframe la toate curburile ispititoare ale cărnii
schimbă algoritmii percepției
cine/ce ești scrie în ventricul miraje veșnicii
de o clipă
schimbă codul duhului
matematica sacră a sângelui disjunge respirația tatălui

numărul de aur se scaldă în taină
și revelație deopotrivă

nu știu să fac dragoste
doar pielea mea expiră lumină