eram bătrâni în tinerețea noastră fără margini
și căutam comori de negăsit prin praf străin
împrăștiat de generații visătoare
urlând bezmetici către nopți cu lună plină
nebuni în frumusețea noastră trecătoare
puneam pariu pe veșnicia vieții
nepricepuți ținuți în lanțuri
desfăcute
priveam peste păduri visate și scormoneam depărtarea
o judecam de tăinuirea unui copac al vieții
cu ochi uscați în focul iadului mâniei
pierduți prin mări de lacrimi
înghețate
fără curajul de-a privi în spate


acum
suntem copii în bătrânețea fără vise
și-am vrea să ne jucăm
cu tinerețea
fără să vrem nimic