făceai treizeci și...
era ca și cum împlineai o vârstă abstractă
măsurată în gradele unei zile toride,
în verdele mătăsii ce dezvelea intimități,
în pielea sugrumată de privirile ațintite

treceau prin tine ca bisturiul
unui proaspăt evadat
portrete din fotografii coborau
pe șira spinării
fiori
te făceau să expiri până la predarea supremă
(măcar de-ai fi fost de față!)

patru coperți aliniate în rând cu capetele liliecilor
levitația te scoate din tine
la Cărturești Pleșu – pe terminate

nu, n-a fost nimic special:
poate o inimă încapsulată într-o mănușă,
(la prima deschidere gheizerele opresc răsuflarea)
un dumnezeu care învăța să meargă,
păsări cu ochi stupefiați în cârje metalice,
un sânge mult prea diluat ca să
mai fie de folos la vreo euharistie
pe trotuare numele tău
în oglindă


era dimineața care trebuia să vină...