oamenii care nu trăiesc o poveste de dragoste
și-o imaginează, așa cum fac și eu,
poetizând dorințe, temeri, vise, lucruri în care cred
care mi-ar plăcea să le văd, să le trăiesc
undeva cândva trebuie să existe și acel el
pentru care să pot spune cu mâna pe inimă că
până la el ... de la el ...
viața mea s-a schimbat și am cunoscut un bărbat
și despre cum sunt eu ca femeie am învățat
de la el căci până la el am fost doar pe jumătate
dar de la el sunt completă și fericită cu toate
nu vreau să mimez fericiri de o zi sau o lună
nici nu cred că aș putea, mi se pare atât de greu,
timpul meu trece ca al oricărui alt om
doar că eu încă îmi doresc și sper la iubirea aceea
care să mă-mplinească în defecte și în calități
care să-mi picteze tabloul vieții cu alte culori
cu unele ale unei realități palpabile
vreau ca realitatea să ia locul viselor
și să-mi ofere un feed-back pe care să-l gust
unul dulce și proaspăt ca o cafea de dimineață
care-ți oferă motive bune să te bucuri de viață
vreau toate astea și le vreau azi