jos în poarta dorului
șade Maica Domnului
și împarte colacei
pentru cei mai mititei...


cuvintele aruncate-n tainița nopții
freamătă asemeni plopilor tremurători
la trecerea unei răsuflări pierdute

din umbra tainicelor jocuri
străfulgeră albite mâini
ce impletesc tăcute funii
în jurul micilor păpuși

păpușilor ce nu respectă jocul
o lamă le termină jocul spelb
ca frânte aripi brațele se lasă
și răsuflarea piere în oftat

marionetele și păpușarii
crescute-n simbioză-otrăvitoare
o viață oglindește-n glastra spartă
și cerul se-ofilește cu stigmatul soare

nu s-a născut încă acela
care o să mă audă văicărindu-mă
a neputință și-a uitare