vârtej de vise spre înalt e omul,
dar nu postește la păcătuire
orbit de-ntâia lui alcătuire,
puțini nu poartă-n traiul lor simptomul

din Cer se-aude-n tină glăsuire
- să nu vă amăgească-n poame Pomul,
căci mântuit pe Cruce e sindromul
ce Mărul îl aduce-n tăinuire

tristețea las în smoală ca să curgă,
singurătatea-n mine e domoală
venind, în clipa proprie amurgă

și fac fiertură de cafea în oală
grăbită vorba noastră să decurgă
întunecată-n ochii tăi de smoală